Luna noua (New Moon)

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Povestea este absolut magnifica – ok, sunt subiectiva, nu am ce face!

Nu vreau sa intru in prea multe detalii, insa va spun ca se continua povestea Bellei, pentru ca asta este. Povestea ei, un drum initiatic catre implinirea unei dorinte, aceea de a fi cu cel pe care-l iubeste. Si in calatoria asta se loveste de multe, in primul rand pierderea lui Edward, apoi descoperirea unui prieten adevarat… il pierde si pe acesta in cele din urma… intr-un fel.

Daca prima parte (Twilight) a fost despre intalnirea cu lumea fantastica in care mitul vampirilor a prins viata, despre familia Cullen si traiul lor ciudat si mai putin monstruos decat s-ar fi asteptat, in aceasta a doua parte (New Moon), Bella face cunostina cu o alta familie, aceea a varcolacilor – dusmanii vampirilor.

Si iata cum draguta noastra se trezeste la mijloc, iubita vampirului si prietena varcolacului. Face ce face si se trezeste in mijlocul primejdiei, parca are un dar special de a provoca pericolul. Si chiar are un dar care o face speciala, care a facut-o speciala in fata lui Edward si apoi – descoperim in New Moon – in fata tuturor vampirilor.

Ramane insa doar o “human”, chiar daca ea vrea cu disperare altceva. Pana cand? Vom vedea…

Nu-mi amintesc sa ma fi prins vreo carte in halul asta pana acum. De obicei, cand e vorba de astefel de povesti, in mai multe volume, undeva se pierde din interes, parca se innoada actiunile pentru a mai scoate cateva pagini. Aici nu numai ca se leaga tot, dar la final mi-a dat si senzatia aia de “mai vreau inca o pagina, macar una”, motiv pentru care ma voi apuca de urmatoarea carte (Eclipse).

Twilight a fost inceputul. Daca te prinde, nu mai ai nicio sansa sa scapi, e - si aici il citez pe Edward- “your own brand of herione”. Am citit cateva recenzii, critici atat ale cartii cat si ale filmului. Da, filmul paleste in fata cartii, este un fel de rezumat… insa eu il vad mai mult ca un fel de sustinere. In fine, sa ne intoarcem la New Moon – cartea!

Autoarea se depaseste pe sine si probabil va continua si cu celalalte carti in acelasi mod. Si-a creat propria legenda in care se invarte si o modeleaza dupa bunul plac al propriei imaginatii. O cladeste pas cu pas. Finalul este destul de previzibil. Insa pana la urma nu destinatia e importanta, ci drumul. Spun asta pentru ca stiu deja ce va urma (mi-a zis wikipedia), insa asta nu a facut povestea mai putin interesanta. Dimpotriva, mi-a starnit curiozitatea! Cum poate transpune ideile in poveste astfel incat sa imi dea aceeasi senzatie de dependenta, sa o mentina si chiar sa o creasca… Si mi-a starnit curiozitatea nu numai asupra urmatoarei parti din poveste, ci si asupra filmului.