Contele de Monte Cristo, vol I+II

Sunt doar cuvinte moarte ce cauta privirea unei minti frumoase. Asa ca eu iti multumesc Andres pentru ca ai dat viata la ceea ce am scris

E cartea mea preferata... Va recomand "Mana de mort" e tot de Dumas si e continuarea acesteia.

Cartea este o metafora a propriei vieti iar daca nu ati reusit sa va identificati cu CdMC , mai aveti inca timp(valabil si pentru mine)
Sfarsitul calatoriei pe mare este sfarsitul copilariei, pentru ca Edmont nu este altceva decat copilul din fiecare om. Tanarul Edmont devine responsabil de viata sa atunci cand iese de sub tutela
capitanului iar curajul onestitatea demnitatea ii indruma pasii si ii garanteaza viitorul.
Debarcarea este debutul oricarui tanar in lumea oamenilor maturi si din nefericire ceea ce era suficient pe mare ca sa-l scape de furia naturii(caracterul) aici este un argument pentru
condamnarea sa. Danglars manat de lacomie, Morcef pentru a impresiona, Villefort manat de ambitii - sunt toti tineri si pun la cale eliminarea singurului obstacol ce statea in calea maturizarii
lor - propriul suflet (Edmont) - nu poti ajunge bogat; nu poti avea femeia dorita; nu poti face cariera; nu poti „reusi in viata” daca ramai in continuare consecvent cu ceea
ce-ti definea copilaria - chiar daca recunosc in ei o urma de regret sunt coplesiti de privirea celorlalti, pentru ca, pana la urma, toti oamenii o fac;
Cu Edmont inchis pentru totdeauna ratiunea se substituie fiintei si omul se identifica in totalitate cu gandirea; intra de bunavoie intr-o retea de gandire rigida meschina bolnava. Orbit de
ratiune porneste intr-o goana nebuna catre „implinire sa” catre „realizarea sa”. Nimic insa din tot ceea ce aduna de-a lungul vietii nu il multumeste. O continua si nesfarsita nevoie
de „ceva” il cuprinde si cu cat mai stralucitoare si mai plina pare viata sa, cu atat mai trista si mai goala isi simte existenta;
Motivul?! Ratiunea nu poate intelege iubirea (ar fi ca si cand o rigla ar intelege ceea ce masoara) si ca urmare in mintea omului matur iubirea nu exista*. Iar unde nu exista iubire exista
teama, nesiguranta si lipsa; oricat si orice ar incerca ratiunea sa ofere nu poate umple golul creat de propria ignoranta.
Insa atunci cand nu mai putem ignora vocea launtrica(abatele Faria) ce ne indeamna continuu sa vedem stralucirea din ochii celorlalti (pentru ca in ochii lor nu ii vedem pe ei ci ne vedem
pe noi) evadam din propria inchisoare mentala; regasim fiinta vesela senina ce respira intr-o lume albastra a bucuriei si care astepta zambind ca soarele sa o strige la joaca -
redescoperim ca prin insasi natura noastra suntem, pur si simplu, fericiti, fara vreun motiv anume, iar ceea ce avem in noi este mult mai mult decat toate bogatiile lumii;
Devenim CdMC nu datorita unei comorii fizice, nu prin adaugare a ceva in plus fata de ceea ce aveam ori stiam ori intelegeam ci tocmai prin golirea de tot ceea ce am adunat de-a lungul vietii,
prin renuntarea la tot ceea ce este fals, artificial si limitativ
Fiecare din noi am recunoscut subconstient aventura lui CdMC ca fiind propria noastra calatorie - dovada - misterul care ne-a ramas in suflet - avem in noi toate intelesurile unei
carti iar fiecare inteles asteapta doar momentul oportun
In fine, ipotetic vorbind, daca ma identific acum cu CdMC nu sunt destept si nici bogat, sunt mult mai mult decat vreodata am visat , sunt eu…eu cel pe care aproape l-am uitat, ori cel putin
l-am ignorat…sunt eu, copil! uimirea ma cuprinde `s mut si ma intreb unde am fost pana acum? atatia ani hipnotizat?bolnav? Nebun?
Am fost aici! Spuse-i, prinzand din nou puteri, Astept…… ceva, Gandesc,Exist!

Gresit! imi aparu, din nou, de undeva de sus, raspunsul clar si linistit … o viata ai si dac-astepti/gandesti/existi atunci o pierzi
O pierd?! Ss-atunci…… ce pot sa fac?
Sa fi
Sa fi?!?
Sa fi. Renunta, dar… la a gandi

*(Ok Unii vor spune ca, totusi, exista „iubirea” in mintea unui om matur. Insa daca o cauti; daca ai gasit-o; daca esti dependent de ea; daca o ai si nu ai cui s-o dai-asta e cea
mai tare pentru ca daca ai avea-o ai da-o tuturor neconditionat si cu atat mai mult celor care se asteapta mai putin; daca umple ceva; daca o poti exprima in cuvinte; daca… daca…atunci
este vorba de dragoste. Iar dragostea, ca toate conceptiile mentale, este egoista, perisabila si insotita bineinteles de teama)