Recenzie Încă o dorință scrisa de "roxtao"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Inca o dorinta este, asa cum reiese si din descriere, un amestec de povesti despre viata, prietenie, iubire, suferinta, speranta si da, multe, multe dorinte. Pentru ca pana la urma, „Inca o dorinta” ar putea fi motto-ul fiecaruia dintre noi. Intreaga noastra viata este un sir lung de „Inca o dorinta”, pentru ca oricat de fericiti am fi, mereu exista alte si alte vise si sperante spre care tindem pe parcursul vietii.

Am privit romanul ca pe un chick-lit foarte actual si realist insa mai putin amuzant decat volumele de acest gen scrise de autoarele din alte tari. Tocmai pentru ca realitatea este de fapt mai putin amuzanta decat viata prezentata de obicei in astfel de carti. In plus, desi ma asteptam la o lectura usurica, numai buna pentru vacanta de vara, am fost surprinsa sa descopar anumite rasturnari de situatie atat de dramatice, incat timp de cateva minute bune m-am tot asteptat sa aflu ca ceea ce citisem fusese poate doar un cosmar de-al protagonistei si in nici un caz adevarul.

Desi Ana este personajul principal al romanului, pe masura ce te adancesti in lectura incepi sa descoperi povestile de viata ale personajelor pe care aceasta le intalneste in drumul sau: cele patru prietene ale sale, Giulia, Simy, Daria si Lisa, colegii de la serviciu, cunostinte pe care si le face in decursul lunilor, etc. Fiecare dintre aceste povesti sunt in aceeasi masura de interesante, chiar daca atentia se centreaza asupra evenimentelor traite de Ana. Mi-a placut faptul ca toate aceste povesti sunt foarte bine ancorate in realitate. Daca in alte carti ai impresia ca personajele pur si simplu isi iau o pauza de la viata lor obisnuita, cu job, obligatii sociale si treburi casnice, pentru a trai intamplarile impresionante prezentate in romanele respective, in volumul Inca o dorinta, Ana si celelalte persoane pe care le cunoastem jongleaza printre toate aceste aspecte exact la fel cum o facem si noi in viata reala: uneori mai usor, alteori cu mai multa dificultate, uneori cerand ajutorul celor dragi iar alteori simtindu-ne depasiti de tot ceea ce se asteapta din partea noastra. Poate ca singurul aspect pe care mi l-as fi dorit putin diferit este cel legat de joburile fetelor. Desigur, fiecare personaj are uneori dificultati, insa am ramas cumva cu senzatia ca avem totusi un tablou ideal, in care Ana si restul prietenelor sale au ajuns fiecare exact pe drumul care le duce spre implinirea profesionala. Ori, in realitate, prea putini oameni resusesc sa ajunga acolo la varste sub 30 de ani. As fi vrut poate sa vad si unele personaje ratacite, care inca isi cauta locul si scopul in viata si nu doar oameni care si-au construit deja visul si acum nu fac decat sa lucreze la a-l aduce la perfectiune.

Ceea ce m-a surprins si m-a impresionat in mod placut este oralitatea cartii. Desigur, literatura contemporana a adus acest aspect la un nivel foarte inalt, deoarece rar mai intalnesti romane in care replicile sa para fortate sau sa sune „ca din carti”. Insa abia in volumul lui Andres am remarcat acest aspect si l-am apreciat pe tot parcursul cartii. Exista dialoguri atat de vii, atat de naturale, incat ai senzatia ca sunt transcrieri ale unor conversatii reale ale unui grup de prietene.

La fel de veridice mi s-au parut si alegerile protagonistei. Desigur, exista momente in care anumte decizii lipsite de logica sau comportamentul ei imatur te exaspereaza, insa pana la urma, trebuie sa recunoastem ca majoritatea dintre noi avem perioade in care ne purtam exact la fel. Oricat de intelept ai fi, oricat de adult te-ai simti, vor aparea mereu situatii in care instinctele iau locul logicii si in care ajungi sa te lasi luat de val, sa actionezi impulsiv, chiar daca un astfel de comportament este la polul opus fata de modul in care actionezi in mod normal. Asa ca in final, singurul defect pe care i-l gasesc Anei este doar tendinta de a numi „iubire” ceea ce se naste intre ea si barbatii din viata ei in doar cateva zile. Paragrafele respective m-au facut sa imi dau ochii peste cap si raman si acum, dupa ce am terminat cartea, singurul aspect pe care l-am gasit cu adevarat deranjant.

Am adorat relatiile Anei cu prietenele sale, am zambit in momentele in care prietenia lor devine tot mai solida si am apreciat si faptul ca autoarea nu ezita sa ne arate si certurile si neintelegerile care izbucnesc intre cinci personalitati atat de diferite. As fi fost probabil mult mai putin impresionata daca prietenia lor ar fi fost una lina, lipsita de asperitati si daca orice lucru ar fi fost rostit de una dintre fete ar fi fost aprobat pe loc de celelalte. La fel de mult mi-a placut si relatia ametitoare cu Victor. Ametitoare nu neaparat pentru intensitatea ei, ci mai degraba pentru viteza cu care personajele se apropiau si se indepartau continuu, fiind pentru multa vreme ca niste magneti pe care acum ii tii intr-o pozitie in care se atrag iremediabil, iar in clipa urmatoare ii intorci in pozitia in care se resping cu incapatanare.

Per ansamblu, Inca o dorinta a fost o lectura placuta, relaxanta, iar intamplarile prin care trece protagonista iti mentin curiozitatea la cote inalte, nelasandu-te sa faci pauze mari de la citit. Multumesc autoarei pentru acest cadou, pentru sansa de a-i citi romanul la doar cateva zile de la publicare.

Daca doriti sa parcurgeti povestea Anei, puteti intra pe acest site: http://incaodorinta.com/ si veti avea ocazia sa descoperiti un sistem surprinzator de original. In primul rand, puteti plati oricat doriti pentru a avea cartea, intre 2 si 50 de EURO. In al doilea rand, voi hotarati modul in care suma va fi distribuita. Pentru ca Andres sustine asociatia Salvati Copiii, iar o parte din veniturile de pe urma vanzarii fiecarui exemplar al cartii va fi donata acestei asociatii. Puteti asadar sa alocati voi insiva procentul care va merge catre autoare si pe cel care va fi donat ONG-ului Salvati Copiii. Tot aici puteti descarca si un fragment gratuit din carte, in cazul in care inca nu sunteti convinsi ca va fi pe placul vostru.

Bile albe:

Oralitatea uimitoare a cartii, optimismul pe care ti-l insufla si modul in care autoarea reuseste sa imbine realitate cu imaginarul pentru a crea o poveste credibila si captivanta deopotriva.

Bile negre:

Cliseul iubirii la prima vedere. Nu ma intelegeti gresit, nu atractia la prima vedere m-a deranjat si nici modul in care protagonista se arunca fara nicio ezitare intr-o aventura ce nu pare a avea sanse sa devina altceva decat o simpla distractie de vacanta. Nici vorba! Chiar mi-a placut faptul ca nu se promoveaza vreun soi de moralitate excesiva, cum am vazut ca se poarta acum in romanele contemporane publicate prin alte tari. Doar concluzia ca „il iubeste” pe acest personaj dupa doar cateva zile petrecute impreuna m-a agasat.