Recenzie Laur scrisa de "cornelia.popa"



Recenzie Laur scrisa de Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici. Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
CUMPARA CARTEA Pret Magazin
Laur 24.95 lei *
Laur 28.51 lei *

* Preturile pot fi diferite pe siteurile partenere in functie de promotiile lor curente.

Numele cartii: Laur
Autor (i): Evgheni Vodolazkin
cornelia.popa cornelia.popa pe 2016-05-20 07:07:43 Rating:

Puterea cuvântului avea altă valoare în trecut. Cuvântul vindeca, dădea viață și aducea speranță. Medicina nu era ca-n zilele noastre, când știi ce te doare, poate chiar de ce și mai ai habar și ce să iei pentru o durere de cap sau de măsea. Înainte știai doar că te doare, astfel că vracii erau foarte căutați pentru că ei aveau puterea de-a desluși durerea și de o alunga.

Așa începe și povestea cărții, cu un vraci recunoscut pentru felul lui de-a ajuta oamenii în fel și fel de situații, ba chiar salvându-le viața. Hristofor, bunicul lui Arseni, știa o mulțime de leacuri și cunoștea beneficiile multor plante, astfel încât avea tratament pentru orice. Oamenii veneau încrezători la Hristofor pentru că știau că tratamentul lui va da roade, însă ei nu știau că de fapt credința e cea care-i vindecă. Vraciul credea în Dumnezeu și-n ajutorul lui pentru ca tratamentele să aibă efect, iar oamenii credeau în Hristofor.

În urma unei ciume ce s-a abătut asupra satului lor, părinții lui Arseni s-au îmbolnăvit grav, iar Hristofor a ajuns prea târziu pentru a-i putea salva. De atunci, Arseni a rămas cu bunicul lui și a învățat de la el arta vindecării și puterea cuvântului. Mult timp a durat până când acesta și-a revenit după moartea bunicului. Rămas singur, s-a agățat de harul lui de-a vindeca și se dedica zilnic oamenilor suferinzi ce veneau la el.

Arseni s-a îndrăgostit de Ustina, o tânără supraviețuitoare dintr-un sat mistuit de ciumă. Văzând-o singură, fără nimeni pe lume ca și el, a luat-o în coliba lui fără să spună nimănui. Se îndrăgostesc unul de celălalt și își trăiesc povestea în ascuns. Ustina rămâne însărcinată și atunci își dau seama că au nevoie de cineva pentru a-i ajuta la naștere. Cum relația lor nu era oficializată și se considera păcat, Arseni și-a luat riscul de a o ajuta singur pe Ustina la naștere. Mama și copilul nu supraviețuiesc, din păcate, iar Arseni ia acest fapt ca o pedeapsă din parte lui Dumnezeu.

După multe lupte interioare, Arseni decide să-și trăiască viața astfel, încât să aducă mântuire sufletelor dragi ce le-a pierdut și să dobândească iertarea lui Dumnezeu. Așa începe călătoria lui spirituală. Arseni părăsește coliba și satul și străbate sate întregi, ajutând oamenii și vindecând pe cei bolnavi. În timpul călătoriei sale întâlnește persoane ce-l ajută și pe el să se regăsească, astfel, pe parcursul drumului său, odată cu transformările interioare ce au loc, își schimbă și identitatea, de aceea cartea este împărțită în patru părți: cartea cunoașterii, cartea renunțării, cartea drumului și cartea liniștii. Toate aceste părți transpun stările prin care trece Arseni și etapele esențiale din viața sa.

Romanul e unul complex, profund, ce necesită atenție și mai ales empatie din partea cititorului. Până nu-ți suprapui sufletul peste cel al lui Arseni n-ai cum să-l înțelegi și să simți cartea. Eu, cel puțin, l-am înțeles pe alocuri, în sensul că nu i-am dat dreptate în toate deciziile pe care le-a luat și asumat, așa că n-am avut o conexiune cu cartea așa cum așteptam să am. Poate și scriitura a contribuit la asta, întrucât scriitorul a încercat să transpună cât mai viu Evul Mediu în rândurile sale și mie mi s-a părut cam greu de asimilat. Totuși, felul de-a fi a lui Arseni m-a impresionat. Să fii un om simplu, să-ți păstrezi sufletul curat și speranța vie nu-i ușor, indiferent de perioada în care trăiești, așa că mi-a plăcut modul în care Arseni și-a căutat echilibrul interior și cât de mult a contat acesta pentru el.

Tu vorbești de pasiune, care e într-adevăr un fel de nebunie. Dar eu vorbesc despre dragostea conștientă și, dacă vrei, predestinată. Pentru că atunci când îți lipsește cineva, e vorba despre o parte din tine însuți care îți lipsește. Și cauți reunirea cu acea parte."

"Uneori te gândești: merită oare să te atașezi de oameni dacă pe urmă e așa greu să te desparți. (...) Știi, prietene, orice întâlnire e mai mult decât o despărțire. Înaintea întâlnirii e gol, nu e nimic, iar după despărțire nu mai e gol. Odată ce te-ai întâlnit, nu te mai poți despărți cu totul. Omul rămâne în memorie ca o parte a ei, a memoriei. Partea asta a creat-o el, și ea trăiește și unori intră în contact cu creatorul ei. Ce altceva face să îi simțim pe oamenii dragi de la distanță?"



Comenteaza

















Poll

Votati cartea lunii!