Eleganta ariciului

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

In Rue de Grenelle, la nr.7, intr-un imobil impozant, avand curte si gradina interioare si 8 apartamente gigantice de mare lux, pe langa toti burghezii bogati, aroganti, multumiti de ei insisi, incorsetati de prejudecati si ingusti la minte, locuiesc si doua persoane absolut surprinzatoare, total diferite de ceilalti si profund inrudite spiritual, desi inca nu au realizat acest lucru. Una este Paloma Josse,fiica de 12 ani a unui deputat, sensibila, delicata si introvertita, un copil mult prea inteligent si de o luciditate asemenea unui bisturiu care taie in carne vie.

”Simt enorm si vaz monstruos”, ar putea spune Paloma, dezamagita de adultii pe care ii priveste cu ochii unui „judecator al Omenirii”, simtindu-se incapabila sa se adapteze vietii pe care o duc cei din clasa ei, o viata golita de sensuri si scopuri, absurda si falsa, ca o pendulare perpetua a unui pestisor auriu intr-un acvariu deja plin de alti pestisori aurii. De aceea planuieste sa se sinucida si sa incendieze apartamentul in ziua in care va implini 13 ani, dar pana atunci noteaza cu ironie si umor nebun tot felul de intamplari de fiecare zi, consideratii asupra benzilor desenate japoneze, cugetari structurate sub forma unor hai-ku-uri si cercetari privind estetica miscarii.

Cealalta este Renee Michel, portareasa, fiindca, nu-i asa, un imobil cu pretentii ca cel din Rue de Grenelle nr. 7 nu se poate lipsi de un astfel de apendice. Doamna Michel are 54 de ani, este „vaduva, scunda, urata, dolofana”, are un motan gras ca un luptator de sumo si incearca din toate puterile sa treaca drept o portareasa veritabila, fara studii, ”saraca, discreta si insignifianta”, politicoasa fara a fi amabila, care se uita continuu la televizor in timp ce motanul motaie pe fotoliu.

”Corespund atat de bine cu ceea ce in opinia generala a devenit paradigma a portaresei de imobil, si anume ca sunt una dintre numeroasele rotite care fac sa functioneze marea iluzie universala potrivit careia viata are un sens ce poate fi usor descifrat”.

Dupa cum sugereaza si citatul, in spatele acestor aparente se ascunde un personaj uluitor care citeste „lucrari de istorie, filozofie, economie politica, sociologie, pedagogie, psihanaliza si, bineinteles si mai cu seama, de literatura”, care adora scriitorii rusi, in special Tolstoi, motiv pentru care motanul se numeste Leon (Lev), asculta Mahler, Mozart, Purcell desi nu-l dispretuieste nici pe Eminem, se extaziaza in fata picturii olandeze, devoreaza filme, fiind deopotriva interesata de blockbuster-uri americane ori de filmele de autor, slabiciunea ei fiind totusi cinematografia japoneza.

O astfel de persoana n-ar putea avea decat niste inclinatii culinare la fel de neasteptate; departe de a fi o consumatoare de varza, rasol si fasole, asociate mereu unei portarese, Renee prefera pastele chinezesti cu rosii, busuioc si parmezan, fileurile de barbun cu sos de coriandru si lamaie, prajiturelele rafinate aduse de prietena ei portugheza si ceaiul de iasomie. Desi atat de distins,imobilul nu este scutit de intamplari triviale,cum ar fi incercarea nereusita a lui Neptun,cockerul Dianei Badoise de a se imperechea cu Atena,whippetul familiei Meurisse, furtul trotinetei cromate a lui Antoine Pallieres ori moartea domnului Paul Arthens, cunoscut critic gastronomic. Aceasta din urma provoaca un eveniment nemaipomenit in cei 27 de ani de cand Renee Michel e portareasa: apartamentul este vandut si altcineva se muta acolo, cineva care va tulbura existenta tuturor si va face posibila coliziunea a doua lumi si intalnirea altfel putin probabila a celor doua spirite inrudite. Intra in scena Kakuro Ozu, un vaduv bogat, sofisticat si foarte japonez care o citeste destul de repede pe Renee si de care Paloma se ataseaza rapid.

Cartea este superba, o calatorie filozofica in cautarea sensului vietii, ”in echilibru intre frumusete si moarte”, povestita cu rafinament si mult umor, o lectura care te face sa razi, sa plangi si sa vezi cu alti ochi tot ceea ce este in jurul tau. Muriel Barbery a impletit cu eleganta in firul narativ lucrurile care o pasioneaza-filozofia (are o diploma de studii aprofundate in filozofie), Razboi si pace, romanul lui Tolstoi despre care marturiseste ca-l poarta cu ea peste tot si-l reciteste destul de des si Japonia, unde locuieste in prezent.

Eleganta ariciului s-a vandut in peste un milion de exemplare, a fost tradusa in lumea intreaga si a primit numeroase premii iar in 2009 a fost adaptata pentru marele ecran cu Josiane Balasko si Garance Le Guillermic in rolurile principale.