Samanta de mustar (1)
scrisa de Osho
Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici.
Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
| Editura: | Mix |
| Autor (i): | Osho |
| Numar de pagini: | 284 pagini |
| ISBN: | 973-8471-58-3 |
| Anul aparitiei: | 2006 |
| Descriere: | 21 august 1974, Conferinta tinuta la Aula Gautama Buddha din Pune, India Primul aforism: Discipolii i-au spus lui Iisus: „Spune-ne cum arata Imparatia lui Dumnezeu”. El le-a raspuns: „Imparatia lui Dumnezeu este ca o samanta de mustar. Aceasta este mai mica decat toate celelalte seminte, dar atunci cand cade pe pamant fertil, din ea se naste cel mai mare copac, in care isi fac adapost toate pasarile cerului”. Relatiile interumane s-au schimbat foarte mult de-a lungul istoriei, dar din pacate s-au schimbat in rau. Ele au devenit din ce in ce mai superficiale, pe toate nivelele: la ora actuala, sotia nu mai este sotie, ci iubita; sotul nu mai este sot, ci prieten. O prietenie nu este ceva rau, dar nu poate fi extrem de profunda. Casnicia reprezinta o relatie cu adevarat profunda, un angajament. Cine nu face un astfel de legamant, ramane pe un nivel superficial. El nu va putea face niciodata marele salt. Va continua sa pluteasca la suprafata, dar marile adancimi ii vor ramane necunoscute. Desigur, scufundarea la mare adancime este periculoasa. Este normal sa fie asa, caci la suprafata omul este foarte eficient. El lucreaza ca un robot, fara sa fie constient. Cu cat patrunzi insa la o adancime mai mare, cu atat mai lucid trebuie sa devii, caci moartea este posibila la fiecare pas. Teama de profunzime a atras dupa sine o anumita superficialitate in toate relatiile interumane. Acestea au devenit juvenile. Sa ai un prieten sau o prietena, un iubit sau o iubita, poate fi ceva amuzant, dar nu iti va deschide niciodata poarta catre adancimile fiintei. Poti avea relatii sexuale cu o prietena, dar iubirea nu va putea creste pe acest sol. Ea are nevoie de radacini adanci. Sexualitatea este posibila la suprafata, dar nu reprezinta altceva decat o activitate biologica, animalica. Ea poate fi frumoasa, dar numai daca face parte integranta din iubire. In caz contrar, devine cel mai urat lucru din lume. Spun „cel mai urat” pentru ca ea nu presupune o comuniune, ci doar o atingere reciproca, urmata de o separare. Corpurile se intalnesc, dar nu si sufletele. Aceasta este drama marii majoritati a relatiilor de cuplu. Dar cea mai sublima relatie interumana este cea dintre maestru si discipol; din pacate, acest tip de relatii a disparut aproape cu desavarsire. Nu il veti putea intelege niciodata pe Iisus daca nu veti realiza dimensiunea relatiei care exista intre un maestru si discipolii sai. In zilele noastre, acest tip de relatii a disparut complet. De bine de rau, sotia a fost inlocuita de prietena, sotul de prieten, dar relatia maestru-discipol a disparut cu desavarsire. Si acestei relatii i s-a gasit un substitut, dar el reprezinta exact opusul celei autentice: relatia dintre un psihiatru si pacientul sau. In mod natural, intre psihiatru si pacient nu poate exista decat o relatie nesanatoasa, patologica – intrucat pacientul nu vine la medic in cautarea adevarului, adica a adevaratei stari de sanatate… Cuvantul „sanatate” este foarte semnificativ: el inseamna totalitate, sfintenie, vindecare profunda la nivelul sinelui. Un pacient nu asteapta asa ceva de la medicul sau, caci atunci nu ar mai fi un pacient, ci un discipol. Pacientul vine la doctor doar pentru a scapa de o boala; atitudinea sa este complet negativa. El vine doar pentru a fi fortat sa redevina normal, pentru a putea functiona din nou in mediul social. Ceva s-a defectat in el, iar psihiatrul isi propune sa repare mecanismul defect, pentru ca individul sa poata functiona din nou in societate. Din pacate, societatea insasi este bolnava. Ceea ce voi numiti om „normal” nu este altceva decat o patologie normala sau o nebunie normala. Omul „normal” este si el nebun, dar nebunia sa este controlata, se desfasoara intre anumite limite acceptate din punct de vedere cultural. Daca omul depaseste aceste limite, el este etichetat drept nebun. Cea care il eticheteaza este societatea, care nu este cu nimic mai sanatoasa decat el. Asa au aparut psihiatrii, pentru a-i ajuta pe acesti oameni sa revina in societate, sa se reintegreze in marea masa. Un psihiatru nu va putea fi niciodata un maestru, caci nu este nici el sanatos. La fel, un pacient nu va putea fi niciodata un discipol, caci nu vine sa invete ceva. El se simte tulburat si doreste sa scape de aceasta stare. Nu aspira catre adevarata stare de sanatate, ci doar catre o reparatie. Psihiatrii occidentali pretind ca sunt maestri, dar nu sunt. Mai devreme sau mai tarziu, la fel vor pretinde si psihiatrii din Orient. Ei nu vor putea fi insa niciodata maestri, caci sunt ei insisi bolnavi. Tot ce pot face este sa ii ajute pe ceilalti sa se adapteze, ceea ce nu este un lucru rau. Uneori, un om bolnav isi poate ajuta un coleg de suferinta – pana la un punct. El nu-l va putea ghida insa niciodata catre starea de totalitate. Un nebun nu va putea ajuta niciodata un alt nebun sa scape de nebunie. |
Carti similare cu Samanta de mustar (1)
Scrie recenzie
Convinge-ti prietenii ca aceasta carte merita citita. Logheaza-te pentru a scrie o recenzie.
