Recenzie De ce nu-mi gasesc pe cineva scrisa de "andres"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Am deschis intr-o zi o carte. Am citit un cuvant, o pagina, o poveste si nu m-am mai putut opri. I-am citit destainurile seara de seara, i-am descoperit secretele si la final de drum am realizat ca acea carte vorbea despre mine. “De ce nu-mi gasesc pe cineva” este cartea in care veti citi nu povesti, veti citi bucati de suflet, felii de viata insiropate cu valurile marii si parfumate cu vise… Este sufletul autoarei, Alina Grozea. L-a desenat in toate formele lui, in toate culorile… de la roz sidefiu si albastru-ciel pana la nuantele posomorate de cenusiu. Cati dintre noi au curajul sa se expuna cu inima deschisa la “intemperiile” umane, cati dintre noi spun cu tarie “asa sunt eu si ma schimb cand si daca vreau!”? Prea putini!

Alina spune despre “De ce nu-mi gasesc pe cineva” ca ar fi o culegere de texte. Eu i-as spune mai degraba carte de suflet, carte pe care trebuie sa o deschizi din timp in timp sa o recitesti. Vei descoperi mereu alte si alte sensuri, in functie de starea de spirit in care te gasesti.

Spuneam ca am citit despre mine in aceasta minunata carte… si cum sa nu citesc despre mine cand amintirile despre mare, gandurile la Barcelona mult iubita, starile de reverie, dorul de frumos, de oameni, iubirea pentru parinti si prieteni dragi m-au surprins la fiecare colt de poveste?

“Port in mine iubiri mocnite, embrionare, pe care destinul le aprinde si le naste cand vrea el, daca vrea si pentru cine i se nazare… Iar cand scanteia se produce, gratie unui splendid sau blestemat accident cosmic, constientizez ca iubesc si abia apoi incerc sa ridic ceva pe fundatia asta.” Nu incercam toate sa facem la fel? m-am intrebat eu pe cand parcurgeam cuvintele-i frumoase. In secunda urmatoare mi-am dat seama ca nu. Unii sunt indragostiti de iubire si o cauta, altii se indragostesc pur si simplu, atunci cand se asteapta mai putin. “Nu sunt indragostita de iubire, nu ma pot amagi niciodata c-o simt (sau ca n-o simt), n-o invoc si nici n-o alung, nu-i poruncesc sa vina sau sa se duca naibii, ca as fi tare proasta sa cred ca ea asculta de mine…”

“De ce nu imi gasesc pe cineva?” este intrebarea care nu isi asteapta raspunsul. El se regaseste pe buzele timpului si noi ar trebui sa-l imbratisam cu rabdare si cu sufletul deschis pentru ca nu se stie niciodata ce va fi maine, nu se stie niciodata ce dorinta ne va fi implinita…

Dupa ce am citit si ultima pagina a cartii, am dat fuga pe blogul Alinei. Am vrut ca povestea sa continue, sa o mai prelungesc putin. Daca inainte de carte ii citeam blogul constant, acum revin cu si mai mult drag. Simt ca o cunosc. Am privit in sufletul ei si mi-a placut atat de mult ce am vazut incat revin ca pentru un drog pretios, pentru un cuvant al ei frumos.

Va recomand cu drag aceasta minunata carte… sunt povesti despre ea, despre tine, despre noi care suntem, noi care iubim.

“Te uit visand si-alung cu-n gest
gandul nebun si suparat.
Te uit mereu, pe alt taram,
dar nu te uit cu-adevarat.”

Alina, iubesc cartea asta nu cum iubesc toate cartile, o iubesc cum iubesc marea aia agitata pe care o adoram, cum iubesc cerul cu pescarusii lui. Mi-e draga ca o zi de vara!