Recenzie Încă o dorință scrisa de "Silvia1988"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Pot spune ca am inceput anul cu dreptul, din punct de vedere literar: citind o carte pe care n-am putut decat sa o “devorez”. Dar nu orice carte, ci una scrisa de o autoare contemporana, pe care o si cunosc un pic, in viata reala.

Pe langa faptul ca am avut placerea sa cunosc autoarea, “Inca o dorinta” a insemnat o alta experienta literara, pe care as numi-o inedita, neasteptata, char putin socanta (dar in sens pozitiv), cu care sigur nu ma voi reintalni prea curand. Absolut toate cartile pe care le-am citit pana in prezent, au avut o trasatura comuna: m-au transpus, fiecare in felul ei, intr-o alta lume. Fie ca era vorba de o alta tara, de un alt secol, sau de un “altceva”, al unui autor nascut si crescut intr-o parte diferita a Globului sau a axei timpului, el imi prezenta o poveste care nu avea legatura cu realitatea pe care o traiesc. In schimb, cartea lui Andres, picteaza un tablou IDENTIC cu cel in care traiesc eu, ceea ce e, ca sa zic asa… “amazing”.

Acest lucru nu se face remarcat de la bun inceput, fiindca povestea debuteaza cu o escapada in Bora Bora, lasand cumva impresia ca ne vom aventura pe alte plaiuri. Dar la scurt timp, actiunea se muta si continua in orasul care si mie imi produce aproximativ aceleasi trairi ca ale personajului principal.

Filosofiile de viata si intamplarile sunt si ele, daca nu comune, foarte familiare, prin simplul fapt ca s-au nascut aici, unde sunt cu siguranta de 100 de ori mai bine intelese decat in SUA sau Bora Bora. Deci povestea Anei nu m-a facut nicicum sa evadez din cotidian, ci sa calc parca mai apasat pe pasii pe care-i fac zi de zi, sa vad totul printre randuri ca intr-o oglinda. Nu stiu daca si alti cititori autohtoni au experimentat asta, dar pentru mine a fost un factor care m-a marcat in timpul lecturii, fara exagerare.

Despre Ana, personajul principal… nu stiu ce as putea spune, decat ca nutresc admiratie. O consider cu mult mai buna decat mine, cu o putere mai mare de implicare si de depasire a problemelor sau situatiilor neplacute prin care trece. Pentru asta as putea s-o invidiez, desi drama traita de ea la un moment dat o face greu de invidiat.

In afara de episoadele de impact emotional care sunt puncte de cotitura ale povestii, exista numeroase episoade savuroase, desprinse din viata curenta. Grupul de prietene al Anei imi aminteste de grupul de prietene din “Sex and the City”. Autoarea a recreat acel tablou de prietenie devotata, pe care l-am admirat asa cum le-am iubit la nebunie pe cele patru protagoniste din serial. In plus, consider ca o astfel de prietenie e credibila si pentru zilele noastre, pentru ca si eu am prietene bune (chiar daca nu se cunosc intre ele). Consider vital sa ai pe cineva apropiat (cu atat mai bine patru persoane) caruia sa-i impartasesti bucuriile si necazurile, pe masura ce acestea apar.

Felul in care Ana (era sa scriu Andres, ops!) percepe iubirea imi este de asemenea familiar. Desi aici parerile sunt impartite, pentru mine dragostea fulgeratoare este o realitate, un ideal si nu o exagerare. Astfel, inteleg sentimentele pentru Brian, cum le inteleg si pe cele pentru Victor. Inteleg atractia, nebunia, mintile pierdute si tin cu “echipa” de femei care dovedeste putina naivitate si idealism in dragoste. Desigur, putem alege sa fim altfel (ultra-rationale si practice), dar ne plasam doar intr-o pozitie de siguranta, renuntand la niste trairi pretioase.

Romanul lui Andres este usor de citit si reuseste sa se incadreze intr-o zona, prea putin explorata de scriitori: la mijloc, intre seriozitatea unei drame si optimismul literaturii “chick”. Este in zona in care realitatea de zi cu zi se impleteste cu “inca o dorinta”, si poate inca una si inca una. Puncte slabe… e posibil sa fie pe ici pe colo, dar nu mai multe decat am remarcat in toate celelalte carti citite. Oricum, ideile expuse si farmecul naratiunii le indeparteaza destul de mult din calea ochiului critic.

Trebuie sa recunoastem, niciodata nu strica sa ne indeplinim o dorinta in plus, fie ca e pentru noi sau pentru cei la care tinem.